31/12/2024
Spre Machu Picchu, etapa a III-a
De la Santa Teresa, cu un taxi la Hidroelécttica, intrarea prin junglă în Santuario Histórico de Machu Picchu. De aici sunt 10 km până la Aguas Calientes, orăşelul unde urmează să înnoptăm, ca să urcăm în dimineața următoare spre sit.
Drumul e drept în mare parte, de-a lungul căii ferate (pe unde nu va trece niciun tren, ne confirmă paznicul de la capătul liniei). Prin pădure deasă, cu zgomotul căderilor de apă şi al râului Urubamba care ne va sta mereu alături. Cu pereți stâncoşi abrupți, pe care îi vedem cam două treimi dim drum, până cade íntunericul de-a binelea.
E zăpuşeală, până la capăt stoarcem apă din tricouri, dar e şi rece uneori, apoi pe ultimul sfert de drum plouă şi sub pelerine e iarăşi enervant de cald.
Prindem pe crepuscul porțiunile de drum mai lunecoase, de care ne avertizase chelnerul din restaurantul din Santa Teresa. Multe riachuelos - râulețe - care curg din munți în Urubamba au măcinat drumul şi putem păşi doar pe traversele jilave de cale ferată. Evităm să măsurăm dacă sub noi e hău sau un gol de câțiva centimetri.
Ne intersectăm rar cu alți călători, pe unii îi conpâtimim că mai au mult de mers ca să ajungă la Hidroeléctrica, iar cu trei împărțim ultima bucată. E cea mai grea, plouă, ne dor picioarele, nu zărim luminile oraşului şi harta din telefon e derutantă.
Am parcurs traseul ascultând păsări (aplicația identifică specii noi de colibri), zărind licurici, povestind din ce am făcut în Peru şi Bolivia până acum, cântând la fluerul-pasăre din lut cadou de Crăciun, jucând tot ce putem juca fosindu-ne doar de voce, tăcând şi ascultând pădurea, văietându-ne de picioare, de insecte - unele noi, care nu iartă niciun centimetru de piele neacoperit şi care se adaugă la ciupiturile celor din Canionul Colca şi Arequipa, care încă n-au trecut.
La Aguas Calientea ne premiem cu o cină bună şi adormim în uruit de Urubamba, care curge pe sub fereastra noastră. Zgomotos, tulbure, grăbit, până ín Amazon.